UN PAS DIN IMPAS

Amfetaminele

 

Aceste substante simpatomimetice sunt derivati ai adrenalinei (epinefrinei) la care predomina efectele excitatoare centrale. De aceea sunt numite si "amine de trezire" sau "amine tonifiante".

 

Actiune si pericole în caz de abuz:

Cresterea performantelor si a capacitatii de efort se face pe seama rezervelor energetice; daca acestea nu se refac în cantitate suficienta, cu timpul se ajunge la epuizarea generala a organismului. Acest risc este cu atât mai mare, cu cât prin efectul lor central, amfetaminele si derivatii lor suprima senzatia de foame, determinând reducerea aportului alimentar.

Nevoia de somn dispare, iar senzatia de oboseala este suprimata (ceea ce face ca oamenii surmenati sa resimta mult mai mult efectul amfetaminelor decât cei odihniti). Capacitatea de gândire este accelerata pâna la fuga de idei, initiativa crescuta. Sub influenta amfetaminelor oamenii vorbesc mai usor si sunt mai convinsi de valabilitatea si originalitatea celor spuse decât în mod normal. Munca de rutina face mai multa placere, contradictiile sunt ignorate mai usor, iar relatiile sociale sunt mai bune.

 

Doze crescute de peste 20 miligrame pot determina la persoane, care nu sunt obisnuite cu efectul substantelor, fenomene adverse deosebit de neplacute ce umbresc actiunea stimulatoare: palpitatii, uscaciunea gurii, dureri de cap, greata cu varsaturi, neliniste si insomnie chinuitoare.

 

Supradozarea duce la neliniste maxima si gândire necontrolata; este posibila colabarea sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stari profunde de inconstienta (coma). Fara tratament, o intoxicatie de acest tip (cu 100 - 200 mg) duce de regula la deces; medicina de azi cunoaste însa antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina).